• Română (România)
  • English (United Kingdom)
Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
  • Rezervări pentru concertele simfonice

    Rezervările la concertele simfonice se pot face pe site-ul nostru începând cu ziua de luni din săptămâna concertului.

  • Turul virtual al Ateneului Român

    Pentru turul virtual al Ateneului Român vă rugăm să apăsaţi AICI.tur_virtual_slide

  • În atenția publicului spectator,

    Accesul în sălile de spectacol ale Ateneului Român este permis până la ora începerii concertelor. După această oră, accesul se mai poate face DOAR la pauză. Mulțumim pentru înțelegere!

  • The Great Restoration Work of The Athenaeum

    coperta_cupola_ukEditura „Anima" a acceptat să realizeze pro bono traducerea volumului Marea refacere a Ateneului Român (1990-2003) în format electronic şi astfel, cu bucurie, anunţăm că volumul de excepţie The Great Restoration Work of The Romanian Athenaeum (1990-2003) poate fi accesat pe site-ul Filarmonicii „George Enescu" la adresa http://fge.org.ro/images/stories/publicatii/great_restoration.pdf

  • Informaţii despre bilete şi abonamente

    atheneublackPentru mai multe informaţii legate de bilete şi abonamente, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon:
    (+4) 021 315 6875
    Pentru orice alte informaţii vă rugăm să ne contactaţi la telefon: (+4) 021 315 2567

    De asemenea, vă invităm să ne urmăriţi şi prin intermediul paginilor de Facebook, Twitter și Instagram.

  • Caietele Filarmonicii "George Enescu"

    orga-1orga-2cupolarocupolaukcop refacereist
    Publicate de Editura Anima, Coordonator de colecţie: Cristina Sârbu

Stagiunea 2016 - 2017

Vă rugăm să vă asigurați că browser-ul dumneavoastră suportă Flash Player (descărcare AICI).

Vă rugăm să vă asigurați că nu aveți activată vreo aplicație pentru blocarea ferestrelor de tip pop-up.

Categoria a III-a de bilete = strapontine, scaune fără spătar.

Vă rugăm să vă abonaţi la newsletter

Carl Orff (1895 - 1981) - Carmina burana

carl orff 2Printre tendinţele artei secolului XX se află şi aceea de revenire la gestul primar, la surse, atât în domeniul vizualului cât şi în cel al auditivului. Să ne gândim la elemente din pictura lui Picasso şi chiar a lui Modigliani, pentru a nu mai vorbi de atâţia alţi maeştri, contemporani nouă. Gândirea brâncuşiană poate fi socotită în această ordine de idei că atinge zonele absolutului, realizând un arc genial peste timp, de o profundă esenţializare.

Ce altceva sunt Sacre de Stravinski sau Cantata profana de Bartok decât sinteze de trăire milenară, înmagazinând stările cele mai fruste, ca şi sublimul purităţii, într-o sinteză magistral constituită cu mijloace simple, aparent obişnuite, dar de o mare măiestrie.

Carl Orff face parte dintre acei creatori ai secolului trecut care au optat pentru regăsirea expresiei directe în stare să stabilească o comunicare totală între executant şi auditor, dorind cu siguranţă revenirea la vremea când nu existau bariere între cei doi, când muzica era practicată de toată lumea, spre bucuria tuturor. Ca şi Hindemith, care se naşte în acelaşi an (1895), este preocupat de atragerea către muzică printr-o educare sistematică, cu un accent deosebit pentru învăţământul muzical elementar. Experienţa sa în acest domeniu, care cu siguranţă va influenţa demersurile sale creatoare, este fructificată în lucrarea Das Schulwerk. Revenind pentru o clipă la Hindemith, să ne amintim că el sugera colegilor de breaslă o creştere a interesului pentru categoria amatorilor în scopul creării unei trăiri muzicale colective, sub semnul conceptului de Gebrauchsmusik. În condiţiile acestea, apariţia unei lucrări cum este Carmina burana reprezintă o urmare firească, materializând idei urmărite cu perseverenţă.

La baza cantatei a stat o culegere conţinând cântece şi versuri din secolul XIII, găsită în arhiva unei mănăstiri benedictine din Alpii bavarezi. Manuscrisul acestei culegeri a fost descoperit în 1803 de Cristoph von Aretin, directorul Bibliotecii din München. Prima editare a sa, sub titlul Carmina burana (în traducere - cântece bavareze), a avut loc în anul 1847. Lectura textelor selecţionate de Orff pentru cantata sa arată că intenţia compozitorului a fost aceea de a exprima viaţa cu toate faţetele ei, în simplitate şi bucurie, punând mereu faţă în faţă deşertăciunea şi curăţenia sufletească, norocul şi dezastrul, seninătatea şi întunericul cel înfricoşător, evocând în ultimă instanţă soarta ca stăpână a lumii.

Fără îndoială, aşa cum spuneam la început, pecetea lui Stravinski este resimţită. Carl Orff nu poate ignora forţa cu care Noces şi Sacre au eliberat de reticenţe limbajul muzical al secolului XX.

Carmina burana este o creaţie fără complexe şi tocmai de aceea s-a bucurat şi se bucură de o audienţă totală în faţa oricărui auditoriu, de oriunde.

Vladimir POPESCU-DEVESELU

 
Dirijorul Horia Andreescu – noul Director general adjunct al Filarmonicii “George Enescu”

horia andreescu 22Începând de astăzi, 22 februarie 2017, dirijorul Horia Andreescu este noul Director general adjunct al Filarmonicii „George Enescu” din București.


Fără discuţie personalitatea artistică consacrată, notorietate indiscutabilă îl recomandă pe maestrul Horia Andreescu să administreze politicile muzicale ale Filarmonici bucureştene. De adăugat şi experienţa managerială de la Radioul public şi Filarmonică. Mă bucur că a acceptat să continuăm o colaborare începută în urmă cu mulţi ani, a declarat Andrei Dimitriu, Directorul general al primei și celei mai vechi instituții muzicale din țară.

Fondator al orchestrei de cameră Virtuozii din București, profesor asociat al Universității Naționale de Muzică Bucuresti, Horia Andreescu a fost, mulți ani, director al Formațiilor muzicale Radio. Studiile sale la Universitatea de Muzică din București, la Academia de Muzică de la Viena (cu Hans Swarowski și Karl Osterreicher), precum și cursurile cu Sergiu Celibidache, sunt o bază solidă a devenirii sale artistice.

Citeşte mai mult...
 
Orchestra Filarmonicii "George Enescu"

orchestra_2014De peste 140 de ani, Orchestra Simfonica a Filarmonicii "George Enescu" da pulsul vietii muzicale romanesti in inima capitalei, la Atenul Roman, locul unde traditia intalneste modernitatea. Spatiul generos, in egala masura spectaculos si dinamic, prilejuieste deopotriva studentilor si abonatilor de-o viata intalniri atat cu marii clasici, dar si cu muzica contemporana.

Nume ca Eduard Wachmann, George Enescu, George Georgescu, Constantin Silvestri, Mihai Brediceanu, Mircea Cristescu si Cristian Mandeal alcatuiesc o linie neintrerupta a maestrilor, fiindca Orchestra simfonica a fost condusa intotdeauna de lideri care au stiut sa pastreze un standard inca neegalat in Romania.

In perioada de glorie interbelica, practic nu a existat dirijor sau solist important care sa nu fi fost oaspete al Ateneului, precum Igor Stravinski, Maurice Ravel, Arthur Rubinstein, Richard Strauss, Herbert von Karajan, Pablo Casals. Nivelul profesional s-a racordat permanent la spatiul cultural european, acolo unde Filarmonica s-a simtit intotdeauna acasa si unde a fost si este considerata un membru al elitei familiei muzicale. Astazi, ca si ieri, interpreti din toata lumea sunt invitati saptamanali si prezinta impreuna cu orchestra, de multe ori, concerte cu casa inchisa.

Citeşte mai mult...
 
Grădina Episcopiei – locul unde s-a construit Ateneul Român

cupola-copyright-webÎn 1865 un grup de oameni de artă şi cultură, entuziaşti, din care făceau parte Constantin Esarcu, C.A. Rosetti, V.A. Urechia, Nicolae Kretzulescu şi Al. Odobescu, pun bazele Societăţii Culturale „Ateneul Român“. Toţi doreau ca viitoarea societate să-şi aibă sediul într-un „edificiu care va fi închinat în exclusivitate artei şi ştiinţei, deci arhitectura va trebui să corespundă acestei destinaţii“. Primăria donează terenul pe care erau deja turnate fundaţiile viitorului manej, edificiu aparţinând Societăţii Ecvestre Române. Proiectul prevăzuse dimensiuni considerabile. Destinaţia iniţială a terenului se schimbă însă şi se hotărăşte ca în locul manejului să se ridice clădirea Ateneului Român. Dintre toate proiectele prezentate, a fost ales cel al arhitectului francez Albert Galleron, cel care proiectase în Bucureşti Palatul Băncii Naţionale (1880–1885). Noul proiect va utiliza fundaţiile deja existente. Descriind un cerc, ele vor sta la baza sălii de concerte. Albert Galleron va fi asistat de o comisie tehnică formată din arhitecţi şi ingineri români: Grigore Cherchez, Al. Orăscu, Constantin Băicoianu, Ion Mincu şi Ion Socolescu. Membrii acestei comisii aveau studiile făcute la Paris şi aveau concepţii artistice şi tehnice comune cu autorul proiectului.

Citeşte mai mult...